Robul tău nu va mai aduce de acum ardere-de-tot și jertfă altor dumnezei, ci Domnului. În lucrul acesta să ierte Domnul pe robul tău: când stăpânul meu intră în casa lui Rimon, ca să se închine acolo, și se sprijină de mâna mea, mă închin și eu în casa lui Rimon: Domnul să ierte pe robul tău, te rog, în lucrul acesta, când mă închin eu însumi în casa lui Rimon.
2 Împărați 5.17,18
Faptul că Naaman trebuia să-l însoțească pe stăpânul său în templul lui Rimon era o chestiune foarte serioasă. Orice purtare care implică greșeli de ordin moral, minciună sau conformitate cu motivațiile lumești nu poate fi niciodată tolerată. Conștiința lui Naaman era trezită și el era departe de a accepta compromisuri. Un om care mărturisea că nu există un alt Dumnezeu decât Iahve și că avea să se închine doar Lui nu putea accepta să aibă vreo parte în închinarea idolatră.
Prezența lui în casa lui Rimon era impusă de poziția oficială pe care o deținea. Aflați într-o astfel de situație, trebuie să procedăm la fel ca Naaman și să aducem orice acțiune înaintea Domnului, înainte de a ne angaja în ea, iar dacă acțiunea respectivă implică vreun rău, trebuie, cu orice preț, să renunțăm la ea.
